Guinevere Turner for Jennifer Schecter

Asa si cu ideile, ca de la asta plecasem. Idei avem tot timpul, cu privire la orice. Dam glas sau randuri atator idei slabe pe parcursul zilei, incat nu vad de ce, daca au apucat sa nu prinda forma, le-am mai tine minte. Ce sens are sa le pastram pe cele mai micute, mai saracacioase, mai putin stralucitoare, sa le numim de ce nu mai proaste, cand vor veni alte idei sa le inlocuiasca?

Eu cred ca o anumita categorie de oameni, din care si eu fac parte, au o viata interioara dependenta de muzica. Nu as putea sa va dau niste caracteristici definitorii ca sa ii puteti recunoaste, dar cu siguranta

• au multa muzica in calculator acasa, in telefon, player sau iPod dupa ei prin oras,
• sunt mai tot timpul cu castile in urechi pe strada,
• nu pot sa nu dea din cap sau din degete sau sa murmure versurile unor anumite piese pe care le “prind” pe parcursul zilei, la ei in casti sau in autobuz sau intr-o cafenea,
• nu pot pleca la drum lung fara un ceva care sa le cante, dar nu asa, orice, ca un radio, ci anume ce le place lor,
• au muzici speciale pentru anumite activitati: de trezit dimineata, de invatat, de munca, de dereticat prin casa, pentru relaxat, pentru condus la drum lung alta decat pentru condus in trafic, pentru plimbare prin oras vs. pentru treburi prin oras, pentru sex(cum ziceam), de scris, de citit un anume tip de carti – au nevoie de ritm in principal ca sa nu uite inima sa le bata. [Imi aminteste de un side-story din acest film. 5 stele jumate. Fara legatura cu.]
• si ar fi in stare sa intre in stare pre-sindrom Stendhal (numit mai frumos cum imi place mie sa il mentionez, hiperculturemie) cand aud ceva anume.

Dupa personalitate, se pot intalni cazuri in care:

• melodiile de la artistii/formatiile preferate vor fi recunoscute de la primele acorduri (tipul obsesiv-compulsiv),
• melodiile sau albumele sau formatiile vor fi cunoscute dupa anul de aparitie, anul de debut,anul in care a luat Discul de Platina, anul in care s-au despartit, anul in care a murit un membru sau altul si de ce si dupa cat timp de spitalizare (tipul hiperexact),
• anumite piese pot fi auzite doar foarte rar, si sunt intampinate cu reactii fizice puternice in momentul in care sunt captate spontan (tipul anxios-depresiv),
• sute de melodii sunt cunoscute, eventual cu cele mai mici detalii ale versurilor, tempoului si instrumentalului, cu tot cu remixuri, dar sursa este necunoscuta (tipul manic),
• la auzul anumitor ritmuri dansul devine obligatoriu (tipul hiperactiv). Eu ma incadrez la cel putin 3.

Na, c-am putut.

Dar intentia mea era cu totul si cu totul alta cand am inceput sa scriu. Voiam a spune ca mie imi pare ca e imposibil sa mearga aceeasi muzica pentru toata lumea pentru sex, si pentru ca asta ar trebui sa semene cu un blog personal, ziceam sa zic ce functioneaza la mine. Dar uite cat e ceasul! Hai ca scriu maine, da?

P.S. Aplauze pentru acest articol, a primit “tick” la cele mai multe categorii de pana acum!

Singura persoana pentru care as renunta pana si la acel singur lucru si nu numai pentru a o sti fericita renunta incet-incet nu doar la mine, ci si la amintirile pe care le avem impreuna.

Din putinele persoane din jurul meu pe care as vrea sa le bucur de Sarbatori si fata de care as vrea sa imi arat recunostinta pentru varii lucruri ma vad nevoita sa selectez pentru ca finantele mele sunt limitate.

Persoana care imi este cand stalp, cand motiv de solida ingrijorare a ales sa fie a doua chiar in aceasta perioada. Poate nu a ales, sunt rea.

Depresia cauzata de aceste motive nu imi da voie sa fac mai nimic in afara de imi vars vaga energie in lucruri inutile,ignorandu-le pe cele cu adevarat importante, cum ar fi sa leg o veche si o noua prietenie.

Sunt deprimata.

2. Persoana care poarta cel mai asemanator amestec de sange cu al meu si-a ales viitoarea cariera in ziua de ieri. In lupta sa cu si mai ales pentru copii batuti bine de tot de soarta, ii urez, si ei la fel de public, succes. (De ceeeee? De ce copii? De ceeeeee?)

3. Mie imi place ce fac, adica ce momentan invat, si am constatat astazi (nu printr-o intamplare dureroasa ca o palma, cum de obicei constata lumea cate ceva, ci prin acea procesare indelunga inconstienta de care au parte copiii cand internalizeaza notiunea unui cuvant pana sa il aprobe pronuntandu-l) ca acest lucru este extrem de rar la adulti, cel putin la cei din jurul meu. Pentru asta, zambesc o a treia oara astazi, multumind Necunoscutei Forte care m-a adus aici, dar convinsa putin in sufletul meu ca putine sunt lucrurile pe care puteam sa ajung sa le fac care sa nu imi placa, carora sa nu le gasesc o insemnatate, o frumusete si un lucru inteligent fara de care mintea mea se blegeste si e respinsa.

4. Anul trecut pe vremea aceasta, pentru anul urmator mi-am dorit un anume ceva (obiect) de care n-am avut parte. Anul viitor voi avea – pentru ca asa am decis eu si pentru ca a aparut o varianta mult mai mulata pe sufletul meu a aceluiasi obiect. Acesta va fi cadoul meu pentru mine, ma inclin.

5. Azi am inceput cu pasi timizi sa iau cadourile pentru sezonul care urmeaza. Eu nu am multi prieteni, chiar deloc, dar cu ei si cu familia, plus niste zile de nastere si niste sfinti nesuferiti care se strang toti in perioada exact urmatoare, am facut un calcul mic si recensamantul a ajuns la 19 cadouri, 20 daca puneti si numarul 1 al acestei postari, ceea ce nu ar fi corect pentru ca e ales si achizitionat de ceva vreme deja, si a se nota ca e fara cadouri de Mos Nicolae (nesuferit baiat, acesta, ca si numele lui, pe care nu l-am putut suferi niciodata, poate pentru ca bunicul meu pe numele sau drag Nicu era tratat cu “Nicolae” doar de vocea de certat a bunicii, care m-a crescut si de care ma temeam, ceea ce nu era oricum iesit din comun pentru mine). Dar azi am inceput putin, in cooperare, ceea ce ma pune incet-incet pe fagasul rarelor cheltuieli care ma fac sa zambesc. Si am zambit :).

6. Am primit un mail (la care inca, vinovat, nu am raspuns, desi ar fi trebuit) care m-a facut sa zambesc ca tampa ore intregi. Nu imi dau voie sa ma entuziasmez la oameni noi de cand aveam 6 ani, si mi-am dat seama ca chiar daca nu mi-e frica, nou nu e neaparat bun; dar asta e prea mult – cand mi-e drag, mi-e drag.

7. Mi-a placut vremea de azi, am fost atentionata ca e atipic, si mi-am amintit ca mie imi place vremea. And i smiled into the rain.

Zambiti si voi aici sau aici :). Ziua buna!