…ca de exemplu aici, este ceea ce recomanda unii drept coloana sonora pentru momente intime. Care de obicei se sfarsesc cu la ceea ce se asteapta toata lumea, ca doar suntem oameni, dar si putin animale. Daca va place, de downloadat gasiti nu-stiu-cate volume, vreo 8 cel putin, gratis si pa degeaba, aici – eu nu fac reclama. Ca serios acuma, daca e muzica pentru momente intime, n-ar trebui sa fie ceva cu o incarcatura afectiva pentru persoanele respective, sau ceva ce place amandurora? Punem asa, etichete de “for sex” pe ore intregi de muzica? Hm.
Eu cred ca o anumita categorie de oameni, din care si eu fac parte, au o viata interioara dependenta de muzica. Nu as putea sa va dau niste caracteristici definitorii ca sa ii puteti recunoaste, dar cu siguranta
- au multa muzica in calculator acasa, in telefon, player sau iPod dupa ei prin oras,
- sunt mai tot timpul cu castile in urechi pe strada,
- nu pot sa nu dea din cap sau din degete sau sa murmure versurile unor anumite piese pe care le “prind” pe parcursul zilei, la ei in casti sau in autobuz sau intr-o cafenea,
- nu pot pleca la drum lung fara un ceva care sa le cante, dar nu asa, orice, ca un radio, ci anume ce le place lor,
- au muzici speciale pentru anumite activitati: de trezit dimineata, de invatat, de munca, de dereticat prin casa, pentru relaxat, pentru condus la drum lung alta decat pentru condus in trafic, pentru plimbare prin oras vs. pentru treburi prin oras, pentru sex(cum ziceam), de scris, de citit un anume tip de carti – au nevoie de ritm in principal ca sa nu uite inima sa le bata. [Imi aminteste de un side-story din acest film. 5 stele jumate. Fara legatura cu.]
- si ar fi in stare sa intre in stare pre-sindrom Stendhal (numit mai frumos cum imi place mie sa il mentionez, hiperculturemie) cand aud ceva anume.
Dupa personalitate, se pot intalni cazuri in care:
- melodiile de la artistii/formatiile preferate vor fi recunoscute de la primele acorduri (tipul obsesiv-compulsiv),
- melodiile sau albumele sau formatiile vor fi cunoscute dupa anul de aparitie, anul de debut,anul in care a luat Discul de Platina, anul in care s-au despartit, anul in care a murit un membru sau altul si de ce si dupa cat timp de spitalizare (tipul hiperexact),
- anumite piese pot fi auzite doar foarte rar, si sunt intampinate cu reactii fizice puternice in momentul in care sunt captate spontan (tipul anxios-depresiv),
- sute de melodii sunt cunoscute, eventual cu cele mai mici detalii ale versurilor, tempoului si instrumentalului, cu tot cu remixuri, dar sursa este necunoscuta (tipul manic),
- la auzul anumitor ritmuri dansul devine obligatoriu (tipul hiperactiv). Eu ma incadrez la cel putin 3.
Na, c-am putut.
Dar intentia mea era cu totul si cu totul alta cand am inceput sa scriu. Voiam a spune ca mie imi pare ca e imposibil sa mearga aceeasi muzica pentru toata lumea pentru sex, si pentru ca asta ar trebui sa semene cu un blog personal, ziceam sa zic ce functioneaza la mine. Dar uite cat e ceasul! Hai ca scriu maine, da?
P.S. Aplauze pentru acest articol, a primit “tick” la cele mai multe categorii de pana acum!
