Happy birthday

“Tim. For you, my heart…ripped from my chest. Eviscerated, I am. And if I could, I would plunge my fingers through my chest and rip out my heart and give it to you. A pulpy mass of morbid diathesis.
In addition to my heart, there are some small organs that want to give you: glands… sweetbreads… variety meats. I’m offering these gifts. Rare gifts. I know that they don’t amount to much in the face of what you’ve given me.
I’ve heard these organs can’t survive outside the body for more than a few hours. But I’ll try to get there as soon as I can. Whatever happens, it will be on me. On my heart.”

Guinevere Turner for Jennifer Schecter

Publicat în: on noiembrie 8, 2011 at 01:03  Lasă un comentariu  

Manic panic

Nu simt niciodata mai puternic cum te iubesc decat cand iti simt iubirea indepartandu-se de mine.

Din dictionarul feminin-englez

Nevermind me = always mind me.

Publicat în: on ianuarie 30, 2011 at 04:19  Lasă un comentariu  

Retoric 007

Ce te faci cand iti auzi chemarea catre ceva, dar nu ii poti raspunde?

Publicat în: on ianuarie 28, 2011 at 16:34  Comentariu (1)  

Retoric 006

Cine are nevoie de blog?

Publicat în: on ianuarie 20, 2011 at 21:10  Lasă un comentariu  

Idea laundry day

Cineva spunea  (si eu cand spun ca cineva spunea si nu precizez cine este acest cineva in general nu am uitat intr-adevar sursa ma refer la o alta voce interioara de-a mea, pe care urmeaza s-o contrazic pentru ca nu sunt de acord cu ea chiar daca ea face parte tot din mine, dar uite asa ma cert eu cu mine in fiecare zi, sau pentru ca mi-e rusine sa fiu recunoscuta ca fiind autoarea unui gand atat de stupid, dar pe care eu nu il gasesc atat de stupid din moment ce il exprim cu glas sau scris tare, dar mi-e si mai rusine sa se stie ca nu imi e rusine cu gandul stupid) ca ideile sunt ca chilotii. Spre diferenta de alte rufe de spalat, unde se mai intampla (nu si mie) sa ajungi la un moment dat ca toate hainele tale de acelasi fel (bluze, camasi, pantaloni etc) sa fie purtate si deci de spalat si deci te vezi nevoit sa strigi: “it’s laundry day!”, chilotii, pardon, lenjeria intima, ca sa fiu mai delicata, nu ajung (sper ca vorbesc pentru majoritatea aici – !!!) in aceasta deplorabila stare de gramada murdara, ci sunt adusi din nou la starea de curatenie mai des decat periodic. Si deci, spre diferenta de alte haine unde mai ai de ce pastra si din alea mai urate, mai uzate, care nu iti vin prea bine, mai de zile mici, in opozitie cu cele de zile mari, in ideea ca poate ramai fara haine pana ce ajungi la laundromat sau sa iti cumperi detergent si trebuie sa mai porti si tu ceva macar pana acolo, la chiloti e simplu: nu iti mai plac, arunca-i, oricum vei avea tot timpul unii curati.

Asa si cu ideile, ca de la asta plecasem. Idei avem tot timpul, cu privire la orice. Dam glas sau randuri atator idei slabe pe parcursul zilei, incat nu vad de ce, daca au apucat sa nu prinda forma, le-am mai tine minte. Ce sens are sa le pastram pe cele mai micute, mai saracacioase, mai putin stralucitoare, sa le numim de ce nu mai proaste, cand vor veni alte idei sa le inlocuiasca?

 

Publicat în: on ianuarie 19, 2011 at 01:50  Comentarii (2)  

Human

I’m not humane anymore, I’ve lost touch with the human within me. Now, all i do is bounce between robot and animal, dictated and instinct. You’re the only one who can bring out the human in me.

Publicat în: on ianuarie 1, 2011 at 22:00  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Sax for sex

…ca de exemplu aici, este ceea ce recomanda unii drept coloana sonora pentru momente intime. Care de obicei se sfarsesc cu la ceea ce se asteapta toata lumea, ca doar suntem oameni, dar si putin animale. Daca va place, de downloadat gasiti nu-stiu-cate volume, vreo 8 cel putin, gratis si pa degeaba, aici – eu nu fac reclama. Ca serios acuma, daca e muzica pentru momente intime, n-ar trebui sa fie ceva cu o incarcatura afectiva pentru persoanele respective, sau ceva ce place amandurora? Punem asa, etichete de “for sex” pe ore intregi de muzica? Hm.

Eu cred ca o anumita categorie de oameni, din care si eu fac parte, au o viata interioara dependenta de muzica. Nu as putea sa va dau niste caracteristici definitorii ca sa ii puteti recunoaste, dar cu siguranta

  • au multa muzica in calculator acasa, in telefon, player sau iPod dupa ei prin oras,
  • sunt mai tot timpul cu castile in urechi pe strada,
  • nu pot sa nu dea din cap sau din degete sau sa murmure versurile unor anumite piese pe care le “prind” pe parcursul zilei, la ei in casti sau in autobuz sau intr-o cafenea,
  • nu pot pleca la drum lung fara un ceva care sa le cante, dar nu asa, orice, ca un radio, ci anume ce le place lor,
  • au muzici speciale pentru anumite activitati: de trezit dimineata, de invatat, de munca, de dereticat prin casa, pentru relaxat, pentru condus la drum lung alta decat pentru condus in trafic, pentru plimbare prin oras vs. pentru treburi prin oras, pentru sex(cum ziceam), de scris, de citit un anume tip de carti – au nevoie de ritm in principal ca sa nu uite inima sa le bata. [Imi aminteste de un side-story din acest film. 5 stele jumate. Fara legatura cu.]
  • si ar fi in stare sa intre in stare pre-sindrom Stendhal (numit mai frumos cum imi place mie sa il mentionez, hiperculturemie) cand aud ceva anume.

Dupa personalitate, se pot intalni cazuri in care:

  • melodiile de la artistii/formatiile preferate vor fi recunoscute de la primele acorduri (tipul obsesiv-compulsiv),
  • melodiile sau albumele sau formatiile vor fi cunoscute dupa anul de aparitie, anul de debut,anul in care a luat Discul de Platina, anul in care s-au despartit, anul in care a murit un membru sau altul si de ce si dupa cat timp de spitalizare (tipul hiperexact),
  • anumite piese pot fi auzite doar foarte rar, si sunt intampinate cu reactii fizice puternice in momentul in care sunt captate spontan (tipul anxios-depresiv),
  • sute de melodii sunt cunoscute, eventual cu cele mai mici detalii ale versurilor, tempoului si instrumentalului, cu tot cu remixuri, dar sursa este necunoscuta (tipul manic),
  • la auzul anumitor ritmuri dansul devine obligatoriu (tipul hiperactiv). Eu ma incadrez la cel putin 3.

Na, c-am putut.

Dar intentia mea era cu totul si cu totul alta cand am inceput sa scriu. Voiam a spune ca mie imi pare ca e imposibil sa mearga aceeasi muzica pentru toata lumea pentru sex, si pentru ca asta ar trebui sa semene cu un blog personal, ziceam sa zic ce functioneaza la mine. Dar uite cat e ceasul! Hai ca scriu maine, da?

P.S. Aplauze pentru acest articol, a primit “tick” la cele mai multe categorii de pana acum!

Depresie

La singurul lucru care imi place intr-atat de tare sa il fac incat as renunta la toate celelalte lucruri pe care le fac cu placere ca sa il fac numai pe acela nu ma pricep.

Singura persoana pentru care as renunta pana si la acel singur lucru si nu numai pentru a o sti fericita renunta incet-incet nu doar la mine, ci si la amintirile pe care le avem impreuna.

Din putinele persoane din jurul meu pe care as vrea sa le bucur de Sarbatori si fata de care as vrea sa imi arat recunostinta pentru varii lucruri ma vad nevoita sa selectez pentru ca finantele mele sunt limitate.

Persoana care imi este cand stalp, cand motiv de solida ingrijorare a ales sa fie a doua chiar in aceasta perioada. Poate nu a ales, sunt rea.

Depresia cauzata de aceste motive nu imi da voie sa fac mai nimic in afara de imi vars vaga energie in lucruri inutile,ignorandu-le pe cele cu adevarat importante, cum ar fi sa leg o veche si o noua prietenie.

 

Sunt deprimata.

Publicat în: on decembrie 11, 2010 at 15:55  Lasă un comentariu  

Zambete mici

1. Azi este ziua de nastere a unui vechi prieten drag mie, el schimba prefixul, deci ii urez public sanatate si simturi de cocker sa-l ajute in arta careia i se dedica. (Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Malaele sau Iures?)

2. Persoana care poarta cel mai asemanator amestec de sange cu al meu si-a ales viitoarea cariera in ziua de ieri. In lupta sa cu si mai ales pentru copii batuti bine de tot de soarta, ii urez, si ei la fel de public, succes. (De ceeeee? De ce copii? De ceeeeee?)

3. Mie imi place ce fac, adica ce momentan invat, si am constatat astazi (nu printr-o intamplare dureroasa ca o palma, cum de obicei constata lumea cate ceva, ci prin acea procesare indelunga inconstienta de care au parte copiii cand internalizeaza notiunea unui cuvant pana sa il aprobe pronuntandu-l) ca acest lucru este extrem de rar la adulti, cel putin la cei din jurul meu. Pentru asta, zambesc o a treia oara astazi, multumind Necunoscutei Forte care m-a adus aici, dar convinsa putin in sufletul meu ca putine sunt lucrurile pe care puteam sa ajung sa le fac care sa nu imi placa, carora sa nu le gasesc o insemnatate, o frumusete si un lucru inteligent fara de care mintea mea se blegeste si e respinsa.

4. Anul trecut pe vremea aceasta, pentru anul urmator mi-am dorit un anume ceva (obiect) de care n-am avut parte. Anul viitor voi avea – pentru ca asa am decis eu si pentru ca a aparut o varianta mult mai mulata pe sufletul meu a aceluiasi obiect. Acesta va fi cadoul meu pentru mine, ma inclin.

5. Azi am inceput cu pasi timizi sa iau cadourile pentru sezonul care urmeaza. Eu nu am multi prieteni, chiar deloc, dar cu ei si cu familia, plus niste zile de nastere si niste sfinti nesuferiti care se strang toti in perioada exact urmatoare, am facut un calcul mic si recensamantul a ajuns la 19 cadouri, 20 daca puneti si numarul 1 al acestei postari, ceea ce nu ar fi corect pentru ca e ales si achizitionat de ceva vreme deja, si a se nota ca e fara cadouri de Mos Nicolae (nesuferit baiat, acesta, ca si numele lui, pe care nu l-am putut suferi niciodata, poate pentru ca bunicul meu pe numele sau drag Nicu era tratat cu “Nicolae” doar de vocea de certat a bunicii, care m-a crescut si de care ma temeam, ceea ce nu era oricum iesit din comun pentru mine). Dar azi am inceput putin, in cooperare, ceea ce ma pune incet-incet pe fagasul rarelor cheltuieli care ma fac sa zambesc. Si am zambit :).

6. Am primit un mail (la care inca, vinovat, nu am raspuns, desi ar fi trebuit) care m-a facut sa zambesc ca tampa ore intregi. Nu imi dau voie sa ma entuziasmez la oameni noi de cand aveam 6 ani, si mi-am dat seama ca chiar daca nu mi-e frica, nou nu e neaparat bun; dar asta e prea mult – cand mi-e drag, mi-e drag.

7. Mi-a placut vremea de azi, am fost atentionata ca e atipic, si mi-am amintit ca mie imi place vremea. And i smiled into the rain.

Zambiti si voi aici sau aici :). Ziua buna!

Publicat în: on noiembrie 29, 2010 at 02:18  Lasă un comentariu  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.